old

Vocea înceată a femeii nu trece dincolo de marginea scaunului ei.  Împrejuru-i, discuţiile despre copii, medici şi pastile continuă netulburate. Infirmiere plimbă grăbite scaune cu bolnavi, asistentele aleargă să rezolve treburi urgente, familia de trei caută în continuare cabinetul, iar pe deasupra tuturor pluteşte acru mirosul de varză.

 Ochii bărbatului stau să se întunece, trupul îi coboară a deznădejde şi se sprijină încet de un perete. Cu mâinile îşi îmbrăţişează iubirea. Ea îşi pune capul pe burta sa, iar el o mângâie încet, ca într-un descântec. Femeia închide ochii, cutele îi dispar, iar - pentru o  privire - trupu-i e iarăşi tânăr şi puternic, mustind a viaţă şi a libertate. Ca atunci când sala asta de aşteptare era o închipuire rezervată doar celor bătrâni.

http://adevarul.ro/news/societate/sala-asteptare-1_5225996bc7b855ff563e836a/index.html