18+14

Mi-a luat 18 ani (pe primii 14 nu îi pun)

Să înțeleg că trenul, metroul și trotineta te duc în același loc ca și un Audi;
Să înțeleg că ora este aceeași și dacă ai la mână un Fossil, și dacă ai la mână un Longines, că nu firma ceasului face minutele prețioase, ci cum și cu cine aleg să le petrec;
Să înțeleg că un apartament mare nu face altceva decât să-mi accentueze starea de singurătate dacă nu am cu cine să împart spațiul ăla și dacă nu aud râsete care să-l umple;
Să înțeleg că viața nu se petrece la birou, între patru pereți reci la fel ca oamenii care lucrează acolo, ci afară, în zăpadă, ploaie, vânt sau sub soare. O știam când eram copil, dar am uitat-o odată ce-am devenit adult, lăsându-mă manipulat de societate, de tipare, de oameni la fel de goi precum vorbele pe care le rostesc;
Să înțeleg că nimeni nu te angajează ca să fii liber, că dacă nu lupți pentru visul tău, vei fi doar un sclav pe o plantație;
Să-mi dau seama că mediocrii vor bârfi indiferent de ce ai face și că există răutate gratuită în lume;
Să învăț să nu mai pun la suflet părerile oamenilor „mici”, a celor care n-au fost și nici nu vor ajunge vreodată la nivelul meu;
Să înțeleg că din „bani, femei și băutură” primii sunt doar un mijloc, și nu un scop, ultima are rol de afrodiziac, iar penultimul cuvânt, dacă nu e la singular, ai trăit degeaba;
Să înțeleg că, în viață, tot ce contează e să găsești iubirea și să trăiești fiecare moment ca și cum ar fi ultimul;
Să înțeleg că, atunci când voi avea 80 de ani, nu-mi voi mai aminti mașinile sau ceasurile pe care le-am avut, ci persoanele pe care le-am întâlnit și locurile pe care le-am vizitat;
Să înțeleg că importante sunt acele lucruri ce-ți creează amintiri de neuitat, imagini care îți rămân până la final și, cine știe, poate și dincolo.

Mie mi-a luat 18 ani să înțeleg. Alții nu vor înțelege niciodată. Sper ca unii să înțeleagă mai repede.


actoru cu masca