Luați loc, vă rog...

„Luați loc, vă rog...” Sunt ultimele cuvinte pe care un părinte le aude înainte ca lumea să înceapă să se prăbușească. Speranțele se năruie, visurile se șterg, zilele sunt înghițite de griji, iar singurele lucruri stabile rămân un munte de suferință și un scaun. Pe acel scaun, aflat lângă patul copilului bolnav de cancer începe să își ducă viața părintele. Pe acel scaun se străduiește să fie puternic, în timp ce se luptă cu o mie de gânduri negre, cu spaima, durerea, epuizarea.

„Dacă părintele nu este puternic, atunci nici copilul nu va avea forța să se lupte cu boala”

„Pe scaun, părinții sunt puternici pentru copiii lor. Când ajung pe coridor, se prăbușesc”, 

 Dacă tu, om sănătos, care nu ai copilul bolnav, înțepenești pe scaunul ăla pentru 30 de minute și încep să te doară toate, imaginează-ți cum e pentru părintele acela care stă zile, săptămâni în șir, cu speranța la pământ, plin de griji și de gânduri”,

https://republica.ro/zdoamne-ia-ma-pe-mine-suferinta-parintilor-care-isi-duc-viata-pe-un-scaun-alaturi-de-copilul-bolnav-si