Am devenit un observator cuminte și umil. Eram pe teritoriul cancerului, al bătăliilor mărețe. Am așteptat cam o oră, timp în care am văzut, printr-o ușă deschisă, cât de frumoase sunt și saloanele, curate și renovate. Am văzut mulți rezidenți care vorbeau minunat cu acești oameni de pe hol. O rezidentă i-a aranjat bluza unei doamne, în timpul unei conversații scurte. Doamna doctor ajunge în cabinet și sunt chemat acolo. Avea deja câțiva pacienți înăuntru și-i spun că mai aștept, să nu deranjez. Insistă să vin aproape, obțin semnătura și simt nevoia să o felicit pentru toată munca deosebită pe care o face acolo. Îi transmit salutări calde și din partea lui Carmen, a Oanei, a Mihaelei, tipele grozave de la Dăruiește Viață. Discrepanța dintre etaje vine de aici: Dăruiește Viață a renovat tot etajul doi, din donații, cu toate cheltuielile transparente, cu deosebită mulțumire din partea doamnei doctor Nițipir, precum și a pacienților.
Atmosfera m-a apăsat. Ies din pavilion și văd molizii, niște flori, un petec de cer albastru. E încă vară, chiar dacă ne spune altceva calendarul. Îi dau mesaj lui Carmen și-i spun cât mi-a plăcut ce au făcut acolo. Apoi îmi văd de drum și de luptele mele, mult mai mici decât ale altora. Cu mult mai mici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu