"Fiule, tu să ai noroc!
Eu nu l-am avut deloc.
Am luat a doua soţie
Din Văleni, soţia Mărie
Cu mine şi-a petrecut
Cu ea copii n-am avut.
Am plecat în Belgia
Pe un TIR cu soţia.
Conduceam şi zi, şi noapte
Alte ţări îndepărtate.
Ultima plecare-a mea
Mi-o fost către Germania.
Sub podul din Belgia
Un capac mi-l arunca.
De pe pod l-au aruncat
Prin parbriz accidentat
Eu pe loc am şi murit
Soţia nimic n-o ştiut
Soţia TIR-ul conducea
Am murit în braţe la ea
Soţia m-a luat în braţe
S-a scurtat a mea viaţă.
O anunţat salvarea,
Doctorii, poliţia.
Cu toţi din Belgia-au venit
A mea viaţă s-a sfârşit.
S-a dus vestea-n toată ţara
Şi pe Iza, şi pe Mara.
Fratele şi mama mea,
Ei, când au aflat vestea,
Tare rău s-au supărat
Auzind ce s-a-ntâmplat
Bărbaţii cu suflet rău
Mi-au luat sufletul meu.
Poate-aşa mi-a fost sortit.
Doar atâta de trăit.
Sâmbătă, cam după masă,
Cu maşina vin acasă.
De-acasă am plecat viu,
M-am întors într-un sicriu.”