Iza Mara

 "Fiule, tu să ai noroc!

Eu nu l-am avut deloc.

Am luat a doua soţie

Din Văleni, soţia Mărie

Cu mine şi-a petrecut

Cu ea copii n-am avut.

Am plecat în Belgia

Pe un TIR cu soţia.

Conduceam şi zi, şi noapte

Alte ţări îndepărtate.

Ultima plecare-a mea

Mi-o fost către Germania.

Sub podul din Belgia

Un capac mi-l arunca.

De pe pod l-au aruncat

Prin parbriz accidentat

Eu pe loc am şi murit

Soţia nimic n-o ştiut

Soţia TIR-ul conducea

Am murit în braţe la ea

Soţia m-a luat în braţe

S-a scurtat a mea viaţă.

O anunţat salvarea,

Doctorii, poliţia.

Cu toţi din Belgia-au venit

A mea viaţă s-a sfârşit.

S-a dus vestea-n toată ţara

Şi pe Iza, şi pe Mara.

Fratele şi mama mea,

Ei, când au aflat vestea,

Tare rău s-au supărat

Auzind ce s-a-ntâmplat

Bărbaţii cu suflet rău

Mi-au luat sufletul meu.

Poate-aşa mi-a fost sortit.

Doar atâta de trăit.

Sâmbătă, cam după masă,

Cu maşina vin acasă.

De-acasă am plecat viu,

M-am întors într-un sicriu.”