dojoblog

 

O mai bună calitate a vieții

Unul dintre motivele cheie pentru care încă se pleacă din România este că, sincer, viața e mai bună altundeva. Știu, când am plecat prima dată la cumnații mei în Spania, că mi-a picat pur și simplu falca, văzând cum pot trăi acolo.

Hmm, la malul mării, străzi curate, civilizație. Am fost în Italia, în Germania, 1 an jumate în New York.

Nu cred că ajută nici faptul că Timișoara (și multe alte orașe românești) este plină de praf, țigănizată și fără prea multe opțiuni de relaxare (în afara Mall-ului).

Cumnații mei conduc 30 de minute până la mare (și ce frumoase plaje au acolo), prietena din Italia vreo oră până la Lago di Garda, eu merg pe jos pâna la plaja lacului (că avem 5 lacuri în pădure aici) și o oră până la ocean.

M-a tâmpit de cap drumul de 14-16 ore până la mare (mai ales cu un copil mic), nevoia de a lua avionul sau să conduci 2 ore până la cea mai apropiată stațiune de ski (aici am 3 la 10 km distanță).

Pare tâmpit modul acesta de a vedea lucrurile dar, în timp, te afectează. De ce să fie mai departe, dacă poate fi mai aproape. De ce să fii între țigani, dacă poți să nu ai de lucru cu ei? De ce să stai în mizerie și trafic, dacă poți să nu?