2017-11-23

amintiri

https://republica.ro/metamorfozele-lui-tata-de-la-europa-libera-la-antena-3

2017-11-22

mh

"Pe lumea asta nimeni nu e neatins de suferință. Și totuși de atâtea ori alegem să o ignorăm. Cu ochii în telefonul mobil, cu televizorul umplând casa atunci când suntem singuri, refuzăm să ne ascultăm propria voce și fugim de propria tristețe....
Când un om pierde pe cineva pe care îl iubește, când simte că îl va pierde, când îl vede suferind pe patul de spital, îl doare mai mult decât sufletul care se frânge. Pierderea, posibilitatea pierderii, suferința celuilalt dor întotdeauna și fizic. E gheara din piept, nodul din gât, sunt maxilarele amorțite, răceala din mâini și din picioare. E un miros, o lumină, o imagine care generează în cineva atâtea răspunsuri nevăzute, greu de înțeles și greu de suportat. E cearșaful moale de pe patul de spital și marginea tare a scaunului care îți intră în mușchi și îi paralizează. 
Muchia aceea care doare este granița dintre lumea noastră, a celor care putem pleca și a lor, celor forțați să rămână și să îndure. Este linia de la care devenim cu toții mai oameni..."

https://republica.ro/ora-noastra-pe-scaun-si-suferinta-oamenilor-condamnati-sa-isi-duca-viata-pe-el-znu-ma-ridic-de-aici-pana

2017-11-04

Luați loc, vă rog...

„Luați loc, vă rog...” Sunt ultimele cuvinte pe care un părinte le aude înainte ca lumea să înceapă să se prăbușească. Speranțele se năruie, visurile se șterg, zilele sunt înghițite de griji, iar singurele lucruri stabile rămân un munte de suferință și un scaun. Pe acel scaun, aflat lângă patul copilului bolnav de cancer începe să își ducă viața părintele. Pe acel scaun se străduiește să fie puternic, în timp ce se luptă cu o mie de gânduri negre, cu spaima, durerea, epuizarea.


„Dacă părintele nu este puternic, atunci nici copilul nu va avea forța să se lupte cu boala”

„Pe scaun, părinții sunt puternici pentru copiii lor. Când ajung pe coridor, se prăbușesc”, 
 Dacă tu, om sănătos, care nu ai copilul bolnav, înțepenești pe scaunul ăla pentru 30 de minute și încep să te doară toate, imaginează-ți cum e pentru părintele acela care stă zile, săptămâni în șir, cu speranța la pământ, plin de griji și de gânduri”,

https://republica.ro/zdoamne-ia-ma-pe-mine-suferinta-parintilor-care-isi-duc-viata-pe-un-scaun-alaturi-de-copilul-bolnav-si