Trebuie să mă credeţi când afirm că în lipsa unei linii directoare, a unui „proiect general” sau, mai bine spus, a unei viziuni care trebuie îndeplinite, totul se dărâmă. Fără a adera la un ideal, omul se plictiseşte, devine apatic şi lipsit de motivaţie.
Iată primul pas: lipsa unei viziuni clare şi măsurabile. De multe ori când înregistram câte un eşec nu înţelegeam de ce oamenii nu „cuplează”. Mă enerva teribil că am angajaţi apatici, că eu aveam visele mele, iar lor efectiv - pe româneşte spus - „li se rupea”. „Nu-i plăteşti bine!” - îmi spuneau unii. Aiurea! Efectul unei măriri de salariu ţine maxim o lună. După acea perioadă atmosfera de rahat revenea. Şi iar se găsea câte unul să-mi reproşeze: „Asta se întâmplă pentru că le dai mulţi bani! Ia ţine-i tu la respect şi-o să vezi cum or să-ţi mănânce din palmă”. Altă idioţenie. Asta cu „mâncatul din palmă”, în special, mă omoară întrucât mi se pare cea mai umilitoare poziţie în care poate fi un om, indiferent de care parte a poveştii ar fi! Atât umilitul cât şi umilitorul nu pot fi numiţi oameni.
Treptat am înţeles clar unde-i problema: eu doream ceva, iar ei habar n-aveau ce doream eu. Dar ce pot dori? Poţi pretinde, de exemplu, că faci o companie solidă din care angajaţii să trăiască mult timp de-acum înainte. Un ideal nobil, ar spune unii la prima vedere. În realitate e un rahat în care nu crede nimeni. Proprietarul îşi spune în sinea sa „hai că i-am făcut pe proşti” în timp ce salariatul se întreabă „ăsta chiar ne crede proşti, ce, nu vedem că scopul lui e să se umple de bani pe spatele nostru?”. Hai să vă văd, dragii mei, ce anume faceţi într-un astfel de setup? Vă spun eu: urlaţi la ăia până vă sar bojocii şi aveţi o oarecare şansă dacă transformaţi întreaga atmosferă într-una de teroare. Culmea, nu veţi avea fluctuaţie mare de personal întrucât veţi atrage oamenii cu structură de sclav, care se mândresc că vă fac faţă. Dar performanţe tot nu vor fi. Veţi merge în derivă şi vă veţi face nervii praf.
Aşadar, nu e necesar doar să ai o viziune, ci să ai o viziune măsurabilă. Nu-ţi doreşti să „faci bine”, ci îţi doreşti ca în zece ani să ajungi în primele trei locuri din punctul al cotei de piaţă. Iată un declanşator teribil!
Ideea e că performanţa trebuie plătită, iar atunci când setezi un context orientat către performanţă vei rămâne surprins cum oameni aparent banali se transformă peste noapte în vedete. Vei vedea oameni bucuroşi că vin la muncă şi dispuşi să pună osul la jug. Iată magia măsurabilităţii!
chestiunea pe are n-au înţeles-o mulţi este că excelenţa în afaceri o atingi atunci când ştii cum anume să conduci oamenii.
trenduri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu