Pentru el a fost o traumă îngrozitoare, față de sistemul medical din Marea Britanie, România e foarte departe. Patru luni de zile cât a stat mama în spitale, nimeni nu a spălat-o. Nimeni. Singurii care făceam asta eram noi, de două-trei ori pe zi. S-a șocat când a văzut cum arată saloanele, s-a șocat când a văzut că punga de colostomă se golea într-o sticlă de Perwoll tăiată cu foarfeca, s-a șocat când vedea că infirmierele aduceau mâncarea cu cărucioarele și aveau pe mâini mănuși de menaj, care erau nesterile și cu aceleași mănuși adunau prosoapele sau cearșafurile pline de puroi și sânge.
Bacteriile au omorât-o pe mama, nu cancerul. Mama a murit de septicemie. A fost o pierdere enormă pentru mine, dar și pentru prietenii mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu