Doamne, sunt o minune oamenii în vârstă! Au atâta bogăție în ei iar noi nu îi mai luăm în seamă, că știm noi mai bine, s-au schimbat vremurile, nu mai e “ca pe vremea lor”. Dar ei vin cu o înțelepciune pusă peste niște tehnici vechi care-s faine tocmai pentru că nu sunt alterate de modernism.
Deși aveam multă treabă în fața mea, mi-a plăcut enorm interacțiunea. Apoi, în drum spre poartă, mi-a spus din nou că el scrie o carte (!), că se trezește pe la 4.30 și scrie în fiecare dimineață și că lui îi place viața. Nu era nicio urmă de regret în vocea lui, doar o sinceritate candidă. Superb!
Omul este echipat cu bun simț, știa că am treabă așa că îmi tot repeta că nu vrea să mă rețină. Iar la final, mi-a spus că el când muncește la curtea și grădina lui, mintea lui e la curtea și grădina lui. Nu la război, nu la boală, nu la moarte. E acolo unde muncește. Asta a fost diamantul de pe coroană și a fost ideea care mi-a setat tonul întregii munci pe care am făcut-o după.
https://blogdestare.com/ziua-92/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu