postcapitalism

Masina vs. Bicicleta
In timp ce traversam Olanda pe biciclete in vara lui 2010, ne bucurau si ne mirau pistele ciclabile care impanzesc Tarile de Jos ca o tesatura deasa. Desi eram cu totii ecologisti radicali, eram usor intrigati de abordarea olandeza. De ce pistele pentru biciclete sunt de multe ori mai largi decat drumurile carosabile? De ce folosirea bicicletei si mersul pe jos sunt mai respectate decat ultimul racnet de automobil?
Ne opriseram la un han undeva langa Nijmegen si am intrat in vorba cu proprietarul, un blond spalacit, dar foarte hatru si inteligent. „Hehe, dragii mei, aici in Olanda suntem demult in postcapitalism. E foarte simplu, am scapat de paradigma automobilului, pentru noi visul american a murit. Iar orasele noastre se modernizeaza dupa planuri de urbanism concepute pentru ciclisti, pietoni si transport in comun. Pai nu asa ar trebui sa fie? Dezvoltarea e pentru oameni si pentru comunitati, iar nu pentru masini.”
Am ramas muti, iar pentru o zi intreaga am crezut ca olandezii sunt un popor salvat de forte cosmice, ca se bucura zilnic de iluminare si revelatii divine. In fapt nu e vorba decat de oameni destepti si sanatosi. Imi amintisem de cartea lui Robert Hurst, „The Cyclist’s Manifesto”, despre care am mai scris, si totul devenea foarte simplu, automobilul e ineficient.  Nici corpul uman si nici motorul Otto sau Diesel nu transforma decat vreun sfert din inputul lor de combustibil-energie in miscare. Cu toate acestea, in ciuda motorului cu randament scazut binomul om-bicicleta este, de departe, campionul eficienței intre toate mijloacele de transport din ziua de azi.
Combustibilul folosit la condus provine din materii animale si vegetale, dar intr-o forma diferita fata de cele pe care le ingurgitam noi pentru a ne hrani. Energia petroliera este superconcentrata in comparație cu energia obținuta din rafinarea alimentelor in stomac. Ambele, insa, se masoara in aceleasi unitați. Dintr-un litru de benzina ies vreo 8.000 de kilocalorii. Ce distanța poate parcurge un om be bicicleta daca arde 8.000 de kilocalorii? Mult mai lunga decat un automobil, asta e sigur. Pana si marele salvator, Prius, ar consuma de 20 de ori mai multa energie decat un ciclist pentru a parcurge aceeasi distanța cu aceeasi viteza.
Marele esec energetic al automobilului este propria sa greutate. In fiecare dimineața cand soferul sare in masina ca sa mearga la lucru, automobilul lui drag nu trebuie sa il care doar pe el, pe sofer, ci toata masa sa de tabla, motor ori mobilier. Daca motorul masinii ar trebui sa il care doar pe sofer ar avea nevoie de energie infima, dar motorul trebuie sa care inca o tona in plus. Un procent infim din arderea benzinei e folosit sa il miste pe conducatorul auto, absoluta majoritate a kilocaloriilor e irosita pentru a misca o tona de automobil. Iar drumul petrolului, din deserturile bombardate preventiv ale Orientului si pana la arderea sa in ambuteiajele marilor orase, cu eliminarea de CO2, CO, Pb, SO2, NO2 ori zgomot, e lung si plin de peripetii.
E tot mai evident ca dependenta noastra nu este o dependenta de petrol ci de a conduce maşini. Acelasi Hurst ne sugereaza sa conducem mai putin, dar totuşi sa ne deplasam mai mult. „Calatoreşte mai mult, calatoreşte cat iti doreşte inima. Dar fa aceste calatorii intr-un mod in care sa aduge viata existentei tale şi nu sa te saraceasca de spiritul vital. Orice mod de transport ai alege, asigura-te ca te duce la destinatie in siguranta şi in timp util, dar alege un mod de transport care te face mai puternic şi mai fericit, care iti face sufletul sa rada şi spiritul sa zboare. Daca poti gasi o cale prin care sa adaugi un strop de aventura navetei mundane de zi cu zi, iti sugerez sa o faci. Viata e prea scurta, dragi prieteni. (…) Daca credeti ca exist pentru a va spune sa incepeti sa mergeti pe biciclete din motive obiective şi ecologice precum incertitudinea privind viitorul energetic al planetei ori perfectiunea sportului numit ciclism ori altceva, va inşelati. Acest trend pozitiv, mersul pe bicicleta, nu va ucide monstrul energetic, dar va scutura lumea interioara a tuturor celor care se vor sui pe bicicleta pentru a se deplasa regulat pentru ca ei vor şofa mai putin, dar vor trai mai mult.”
Cu siguranta, insa, automobilul e o declaratie a statutului social si cred ca acesta e si unul din sensurile dezbaterii pro si contra de pe TOTB. O masina puternica si cu un design frumos ii da proprietarului un status la care nu ar fi ajuns prin propriile talente, virtuti sau cunoastere. Exemplul unui amic de-al meu care a mancat doi ani de zile “numai pufuleti” ca sa isi cumpere o masina “nopua si meseriasa” e simptomatic. Intrebandu-l de ce a facut asta mi-a raspuns, “trebuie sa fiu si eu cineva”. M-a amuzat foarte tare asemanarea masinii cu “mantaua” gogoliana. Inutil sa amintesc ca in trei patru ani automobilul devenise uzat moral, iar proprietarul era inca in viata.
Insa masina incepe sa nu mai fie prea ‘cool’ in multe cercuri sociale. Thomas Friedman anunta in “Hot, Flat and Crowded” ca epoca ‘Energie-Clima’ se apropie. Arderea combustibilului fosil in era care abia incepe va fi demna de dispretul semenilor precum azi, in societatile occidentale, imbracarea hainelor din blana de nurca. “Masina ta nu se mai numeste ‘automobil’ ci unitate mobila de stocare a energiei sau UMSE. Adica ‘Eu conduc un UMSE Ford Mustang.’ Termenul de ‘masina’ este considerat acum ‘so, gosh, 20^th century’.”
Bani si Job vs. Cunoastere si Antreprenoriat
Fordismul si variantele sale corporatiste de azi sunt efectele revolutiei industriale. Lucratorul sau “omul de la birou” este incatusat intr-un sistem ierarhic din care nu poate iesi. Are de inapoiat credite la banci si trebuie sa consume o multime de produse si servicii catre care il atrage mana invizibila a industriei publicitare, iar nu mana invizibila a lui Adam Smith. Cei mai buni studenti in stiinte economice din America se orienteaza catre antreprenoriat si nu mai sunt interesati de o cariera corporatista. “Cine naiba ar vrea sa arate ca tipul ala roscat cu o frizura ridicola si care repeta acea fraza cinica la televizor: ‘Esti concediat!’ – Donald Trump? Cine vrea sa fie ca asta?”, se intreaba Anthony Perkins, the “Economic Hit Man”. Daca urci pe scara corporatista ultima treapta e sa ajungi ca Donald Trump? Nu, multumesc.
Radacinile individualismului se afla in abordarea adolescentina a competitiei, imprumutata de la americani si care o au adanc infipta in educatie: “trebuie sa fii cel mai tare”, “trebuie sa ii bati pe ceilalti”. Cred ca oamenii au alte virtuti si calitati, au imaginatie. Acum sunt tratati ca “resursa umana”, de fapt niste vagabonzi sociali care pot fi inlocuiti oricand. Dependenta ierarhica de marea organizatie care da salarii taie din autonomia persoanei si o mecanizeaza. Viata ii este fragmentata si scoasa din comunitatea libera. Relatiile de interdependenta si nu cele de dependenta  tin de gestionarea cunoasterii in comunitate si de adaptare naturala. Districtele de productie sunt variante social-ecologice si alternative la organizatia fordista. Oamenii liberi au initiativa antreprenoriala si pot aduce bunastarea in comunitatile lor locale, la fel cum intreprinzatorii din nordul Italiei si-au adus tara in G8. Iar schimburile de cunoastere sau economice nu au loc la bursa sau la camera de comert ci la carciuma. L’osteria e locus-ul unde convivialitatea determina dezvoltarea economica, unde munca  inseamna inovatie si unde meseria inseamna placere.

http://think.hotnews.ro/este-viata-doar-despre-casa-masina-si-bani-sau-inseamna-mai-mult-decat-atat.html