ro

http://www.contributors.ro/editorial/moartea-doamnei-m-asa-cum-a-fost/

Motivul este unul simplu – nici moartea nu se traieste in Romania ca in alte parti, pentru ca sentimentele nu pot fi traite pe deplin decat atunci cand se termina hartuiala stampilelor, a semnaturilor, a documentelor, a procesului  absurd. Abia dupa ce se finalizeaza acest calvar poti sa te declari multumit ca “ai rezolvat cu bine”, sa tragi aer adanc in piept si sa reflectezi la cele trecute. Daca ar fi sa traiesti durerea pe deplin, mania in fiecare clipa, tipetele pe care ai vrea sa le scoti, daca chiar i-ai da cu ceva in cap fiecaruia din acest periplu, sau macar le-ai striga cum ti-ar veni la gura, ai ajunge ori la puscarie, ori la balamuc. Desigur, reprimarea unor sentimente are si ea un cost naprasnic , imi spune prietena de care vorbeam– in general iritarea, irascibilitatea, tafnosenia care este evidenta si care izbucneste la cea mai mica atingere intre romani, in public.

“Dom’le, in tara asta, de cand te nasti si pana cand mori, e numai spaga si hartogaraie peste tot”. Cetateanul , la vreo 50 de ani, dupa ce ma masoara de la crestet pana in talpa, imi spune, cu o unda de tristete: “Dom’le, daca asta este ceea ce credeti, inseamna ca nu ati inteles nimic despre Romania. “ Credeam ca vrea sa ma contrazica, dar spune altceva: “Cea mai mare spaga si chinuiala in Romania nu se produce pe timpul vietii, este cea dinainte de a te naste si dupa ce mori”.